E Dumnezeu din veci rămas în neschimbare... !
Însă credința noastră în El a tot slăbit...
E brațul Lui puternic cel din vechime tare
Pentru ai Săi ce drumul prin ape a croit... !

Și chiar de n-a fost cale, pe ape ei au mers... !
Și chiar de-a fost furtună, i-a poruncit să tacă... !
C-Acel ce poruncise Stăpân e-n Univers –
Natura I se-nchină cu fruntea aplecată... !

E Dumnezeu din veci rămas în neschimbare... !
Însă credința noastră nu a rămas la fel...
El focul din înalturi mai poate să-l coboare,
Așa precum odată pe jertfa de vițel... !

Și chiar dacă se toarnă și apă pe altar,
Minunii așteptate de toate-ar sta-mpotrivă,
De-ar fi umplut și șanțul și n-ar fi pic de jar,
Din cer focul va arde... căci Domnul nu se schimbă... !


De ce mi-așa de greu în tot ce poți a crede... ? –
Istoria nu-i moartă, ci e și astăzi vie!
Mi-s ochii fără roadă... dar inima-mi Te vede –
Tu ai ținut-o-n palmă... Te-a cunoscut! Te știe!

De ce mi-așa de greu să mă încred în Tine
Și să mă las pe spate cu brațul să mă prinzi... ?
Să vin la Tin’ pe ape furtuni când dau în mine
Și să Te rog pe-altaru-mi mustind un foc s-aprinzi... ?

A vremilor tornadă în lut nu Te-ngropară
Ca să Te țintuiască precum pe-un idol mut
Și orb și fără vlagă și vrednic de ocară... !
Tu stai în slăvi divine, așa ca la-nceput... !

Porunca Ta e sfântă – Ce poruncești e Lege!
Cuvântul Tău e Viață, lucrând cu Da și-Amin!
Doar omul nu Te-ascultă... Doar omul nu-nțelege...
Doar omul nu se-ncrede în Tine pe deplin... !

Suspină Duhu-n mine... mă face să strig ”Tată!”
Și ca un Vânt mă-mpinge să cad pe pieptul Tău... !
S-ascult pulsând în Tine o Dragoste curată
Și să Te am Refugiu în veacul ăsta rău... !

Când fiecare cere, dar nimeni nu mai crede...
Și lacrimi de-ndoială uscate sunt de vânt...
Când cine Te aude... ? Când cine Te mai vede... ?
Când cine Te mai simte... ? Ah, cine mai e sfânt... ?


Ești Dumnezeu din veci rămas în neschimbare... !
Tu ai rămas Același! Noi, Doamne, ne-am schimbat!
Ne pari așa departe... și inima ne doare...
Tânjim să fii aproape... așa ca altădat’...

O, Dumnezeu preadulce, puternic, ne-ntrecut,
Ne dăruie credință... așa cum scrie-n Carte...
Cum Moise și Ilie în Tine au crezut
Și-n Dragostea Jertfirii de Tine-au avut parte... !

Amin.