O! Dacă și fiul păcii
Deseori amar culege,
Ce-or culege fiii urii
Din grădinile naturii
Când ei umblă-n fărdelege,
Cât mai mult vor să câștige?
Fiul meu, nu-i nicio stare
Cât de tristă ți-ar părea,
Să nu poți găsi-o lumină,
O-nțelegere să-ți vină
Cu o mângâiere-n ea,
Care te va-mbărbăta.
Dacă inima îți este
Dezlegată de păcat
În care cândva se-adâncea,
Duhul nu-ți rămâne-atuncea
Multă vreme tulburat,
Că tu ești un om salvat.
Caută pacea, dar cu cei răi
Chiar și împăcat grijește,
Zidul păcii-i foarte șubred:
S-ar putea să fie putred
Pentru cel ce n-o iubește
Și puțin o prețuiește.
De durere sau de dor
Te trezești mereu oftând.
Ochii ți se fac izvor
Și-atunci te simți mai ușor.
Fericit e plânsul când
Face sufletul mai blând.
Amin.
(Sâmbătă, 28 noiembrie 2020)