Porumbelul Alb
12căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.”
Luca 12/12

Pe cerul nopții, văd un fulger luminos,
E un porumbel alb, sau arhanghel duios,
El ceartă norii negri, el ceartă și vântul,
Spre Pământ trimite Iubirea și Cântul.



-Cine ești tu gingas și frumos porumbel?
Era noapte, dar ai adus soare pe cer,
Când stoluri de corbi negri se roteau pe cer,
Tu alungi norii, și scrii iubire pe el.


-Eu aduc Pace când e vifor, furtună,
În noaptea adâncă, las raze de lună,
Sunt ploaie pentru sufletul tău însetat,
Te voi conduce spre Canaanul visat.


Când tu nu poți ierta, Eu aduc iertarea,
Și pornesc izvorul sărat ca și marea,
Eu sunt Curcubeul ce zâmbește voios:
"-Întoarce -Te la Domnul, te iubește Cristos!"


Sunt lângă tine, căci lumea te-a părăsit,
Eu ți-am dat cuvinte, când lumea te-a bârfit,
Balsam sunt când trupul tău e neputincios,
Sunt Duhul Sfânt, Mângâietor de la Cristos!