Acum slobozi în pace pe robul Tău, Stăpâne,
spre-odihna cea de astăzi și slava cea de Mâne,
c-ajunge ura nopții și-a vânturilor ace
și arșița vegherii - slobozi-mă în pace!
Tu știi că n-am cui plânge și nu mai am cui spune,
aici zadarnic graiul ar fi să-mi mai răsune,
s-au obosit de mine destui - și nu le pasă,
de-ajuns e-acum Stăpâne - slobozi-mă acasă!
Ajunge a vegherii singurătate lungă,
și-a bătrâneții trudă, - Stăpâne Sfânt, ajungă,
cenușa jertfei arse pe-altar întreagă-mi zace,
dezleagă-mă Stăpâne și mă slobozi în pace!
Spre alți profeți și-ndreaptă acum cei de-astăzi fața,
Stăpâne, fă-le parte de-aceia cu povața,
pe mine iată, lumea tot mai oprit mă ține,
ajungă-acum Stăpâne - slobozi-mă la Tine.
Ai mei s-au dus cu toții în țărnă și-n lumină
și ce-ar mai fi Stăpâne aici să mă mai țină?
De dulcea Ta Lucrare la nimeni nu-i mai place,
de alți hristoși vrea lumea... slobozi-mă în pace...