Iubit ai fost din veșnicii apuse... !
Iubit rămâi și-n veșnicii ce vin... ! –
Îți strigă-ntruna ai cununii spini,
Cu vârfurile-n tâmpla Lui ascunse...

Și carnea Lui de suferinți brăzdată...
Și ochii Lui de Harul Jertfei uzi... –
Nu te-nfiori de ele... ? Nu auzi... ?
Cum mai rămâi la toate încă piatră... ?

Amin.