Nu fi dintre-aceia care
Îi găsești oricând la bine,
Dar la rău nu-i pe cărare
Să-ți arate pic de îndurare,
Să se-oprească lângă tine
Durerile să ți le-aline.

Dar tu să fii un agape.
Când e bine, nu se-ndeasă,
Dar la rău îi simți aproape
Mângâierea lui pe pleoape,
Dragostea mereu duioasă
Ce te-ajută, nu te lasă.

Cei buni, ca vânturătoarea,
Știu s-aleagă grâul bun
Și să lepede toată neghina,
Să fie cât mai albă făina,
Aruncând doar cei nebun
În foc să se facă scrum.

Dar cel rău e ca și sita:
El alege doar ce-i rău,
Aruncând ce-i bun și pita
Că l-a înșelat ispita.
Înspre nenorocul său,
Supără pe Dumnezeu.

Rușinoasă viață se țese
Celor ce nu dau ajutor.
Sunt niște vite mai alese
Ce coboară în regrese:
Își dau numai pielea lor
Lui satan pentru decor.

Orice om mai face-odată
Altuia vreun ajutor.
Sfânt e însă cel ce umblă
Și cu roade nu doar umbră.
Mereu ajută tuturor.
Că pe pământ e călător.
Amin.
(Duminică, 26 aprilie 2020)