Doamne, sunt pe lume oameni cărora mi-aș da ce-am tot
și sunt alții pentru care, cât aș vrea, nimic nu pot.
Pentru unii cu iubire și cu drag îngenunchez,
pentru alții mă cutremur să mă rog și să veghez.
Duhurile unor oameni mă-nsenină fericit,
ale altora m-apasă și-mi fac gândul chinuit.
Lângă unii veșnicia mi-aș trăi-o-mbrățișat,
lângă alții, chiar și clipa mi-o trăiesc cutremurat.
Unii, simt cu bucurie că-s al Tău sfințit lăcaș,
pe-alții-i simt cu groază casa unui demon ucigaș.
- Doamne, printre câte taine și primejdii pribegim...
dintre-acestea ce puține le vedem și presimțim!