Acoperă-ţi ochii când treci prin ispită,
să nu te atragă cărarea oprită,
să nu te robească pornirea şireată,
c-adesea de-acolo nu scapi niciodată.

Acoperă-ţi ochii când foamea te-nvinge,
de pâinea străină a nu te atinge.
Să nu te orbească a ei lăcomie,
c-adesea-n ruşine te-ngropi pe vecie.

Acoperă-ţi ochii când altă privire
spre inimă-ţi duce străina iubire,
să nu ţi se-aprindă în suflet vreo parte,
c-adesea aceasta-i otravă şi moarte...

Acoperă-ţi ochii când banul te cheamă,
sclipirea-i şerpească să n-o iei în seamă,
să nu-ţi fure mintea poftirea-i nebună,
c-aceasta cu flăcări cumplit se răzbună.

Acoperă-ţi ochii de-a lumii frumseţe
c-o mie de glasuri şi-o mie de feţe;
priveşte doar ochii Frumseţii Divine
– acolo privească toţi ochii din tine.