... Și n-ai făcut minunea pentru că n-au crezut...
Și n-ai făcut minunea pentru că nu Te-au vrut...

Și n-ai făcut minunea pentru c-au clătinat,
când Ți-au văzut puterea, un cap întunecat.

Și n-ai făcut minunea că nu Te-au ascultata...
Și-a Tale vorbe sfinte în spate-au aruncat.

Și n-ai făcut minunea că nu au acordat
valoare înțelepciunii ce Tu le-ai arătat.

Și n-ai făcut minunea pentru că s-au mirat
și nu puteau să-mpace al lor gând necurat...

Și n-ai făcut minunea că nu Te-au prețuit
și n-au crezut că Ești, Cuvânt înfăptuit!

Căci Tu erai doar fiul Mariei, cunoscut,
tâmplar de meserie e cel ce Te-a crescut.

Și Iacov, Iosif, Simon și Iuda, frații Tăi,
Surorile sunt toate acol' sub ochii Săi.

Și n-ai făcut minunea că nu Te-au acceptat
și n-au putut să vadă Cuvântul înălțat!

Și n-ai făcut minunea căci eu m-am poticnit
și nu Ți-am dat crezare deși Tu ce m-a iubit...

Și n-ai făcut minunea căci inima-mi era
de necredință plină, aici, în casa Ta.

Și n-a făcut minunea ce-ar fi putut urma...
dacă găsea Isus... credință-n viața ta.