" Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat; pentru că avea multe avuții." Matei 19:22

Te-ai întristat amarnic... Tu cel ce ai păzit
Porunca fără preget de când te-a zămislit.

Te-ai întristat amarnic și-ndurerat ai mers
Pe drumul ce-ți conduce gândul ce-ai ales.

Te-ai întristat în suflet gândind la ce-ai cules
Păzind porunca sfântă ce nu ai înțeles...

Te-ai întristat în suflet când vorbele-au lovit
În inima în care erai stăpân dorit.

Te-ai întristat în suflet căci bogăția ta
Era amenințată la simpla vorbă a Sa.

Te-ai întristat în suflet în gândul tău măreț
Căci ascultarea costă ce ai tu mai de preț.

Cu întristarea-n suflet ades te-ndepărtezi
Şi nu voi şti amice ce oare ai ales...

Ne-ndepărtăm adesea căci nu am înțeles
Inima de Tată, exemplul Cel Ales.

Ne-ndepărtăm adesea căci prea iubim ce-avem
Iar pasul ascultării cere un preț suprem.

Mă-ndepărtez adesea căci nu aş renunța
La planul ce străluce pe tron în viața mea.

Te-ndepărtezi adesea căci renunțarea-i grea
La planul construit pe-nțelepciunea ta.

Te-ndepărtezi adesea că nu vrei a ceda
Tronu' împărăției ce este viața ta.

Te-ndepărtezi adesea căci nu vrei a ceda
Adâncul ființei tale slujindu-i Altuia.

Te-ndepărtezi adesea căci nu vrei a schimba
Stăpânul vieții tale cu Domnul... pururea!