Jertfește-ți tinerețea și n-o să-ți pară rău
Când vei privi în urmă la capătul de drum,
Gândindu-te că anii nu s-au pierdut în scrum –
Vor fi ca o ofrandă de preț Lui Dumnezeu...

Va fi o bucurie mai mare ca oricând –
Ceva cu neputință în grai de exprimat...
”Hai, vino, slugă bună... ” de-un glas vei fi chemat...
L-al tău Stăpân te-i duce de dorul Lui plângând...

Ți-a răsplăti credința în ce nu ai văzut,
Când îți jertfeai viața din scumpa tinerețe...
Ți-a răsplăti nădejdea în Porțile mărețe
Din Raiul de zidire de oameni ne-ntrecut...

Ți-a răsplăti iubirea când n-o primeai în schimb –
Iubire-aceea sfântă și supraomenească...
Și inima-ți ce Voia-I lupta să o-mplinească,
Ce pentru El bătuse la timp și nelatimp...

Jertfește-ți tinerețea! Sfințește-te, că-i sfânt!
Și Domnul tău odată întreagă Și-a jertfit-o,
C-avea în piept o Voie de sus... și a iubit-o...
Și tot murdară lumea... dar El de ea ne-nfrânt... !

Jertfește-ți tinerețea! Căci e ceva frumos –
E chiar un Privilegiu ce mulți n-o să-nțeleagă...
Dar, tinere... simțirea de dorul Lui ți-o leagă –
Ce sfântă năzuință e-a fi pentru Hristos... !

Amin.