M-ascund în Dumnezeu de tot ce vine
Și veșnic să rămân în El doresc!
Se surpă lumea toată în ruine,
Dar sufletul și-atunci mi-l odihnesc...

Acoperit de aripa Iubirii,
De mâna Lui cea bună – Dulce Scut...
Afară-i urâciunea pustiirii,
Aicea e la fel ca la-nceput...

Nu mă-ngrozesc de molimi – Nu mi-e frică!
Nu mă-ngrozesc de-a legii disperări!
Societatea-n jurul meu se strică,
Dar eu sunt copleșit de îndurări...

Aud al lumii bocet și mă doare
Durerea celor fără adăpost...
Dar Tu, Cetate Sfântă de Scăpare,
Refugiu îmi vei fi precum mi-ai fost!

Ce freamăt! Ce furie în furtună!
Ce pace făr’ apus în pieptul meu...
Vom trece peste toate împreună –
M-ascund în Tine, TARE DUMNEZEU! ! !

Amin.