Cântările căinţei sfinte,
când am căzut, să le-nvăţăm,
că numai printr-un plâns fierbinte
putem atunci să ne-ndreptăm.
Cântările căinţii-amare
să le cântăm plângând mereu,
că ne-ncetat şi fiecare
păcătuim spre Dumnezeu.

O Doamne, Te rugăm,
când plângem şi cântăm,
ajută-ne să ne căim
de tot ce-Ţi mai greşim.

Păcătuim cu gând şi faptă,
şi când ştim noi, şi când nu ştim,
orice păcat făcut aşteaptă
să-l plângem şi să ni-l căim.
Cu lacrimi şi cântări amare,
să înălţăm suspinul greu
când cu păcatul mic sau mare
Îl întristăm pe Dumnezeu…

Când cazi, dă-ţi cel mai negru nume
şi cel mai greu suspin adu,
gândind că nimeni nu-i pe lume
mai păcătos de cum eşti tu...
Abia atunci primeşti iertarea
şi-mbraci cerescul curcubeu,
şi-ţi dă Hristos îmbrăţişarea,
şi te sărută Dumnezeu.