Pleacă cerul, Te pogoară...
Mângâie-ne, Doamne, iară...
Că suntem nemângâiați
Și de lupte întristați...

Că n-avem alin aici –
Lumea pentru noi e bici...
Și-al plăcerilor pahar
Pentru noi este amar...

Pleacă cerul către noi
Și nu-l duce înapoi...
Sparge-l și inundă-ne
Și cu Duhul umple-ne...

Dă-ne bucuria Ta
Să putem a îndura,
Să răzbim prin suferinți,
Să luptăm spre biruinți...

Dă-ne îndrăzneala Ta
De pe Dealul Golgota...
Tu curajul Tău ne-mparte
Ca să biruim și moarte...

Pleacă cerul cel de dor,
Imnul biruințelor
La ureche să ne-ajungă,
Deznădejdea să ne-nfrângă...

Să luptăm mai cu avânt,
Nu c-un suflet stors și frânt...
Ci eroi să fim și-n ochi,
Căci de frică nu e loc...

Cui i-e frică nu rămâne –
Ori se pierde azi, ori mâine...
Frica e de la cel rău,
Dar cu noi e Dumnezeu!


Ce ești trist și apăsat
Și de-atâtea-ngrijorat?
Dumnezeul tău cel viu
Îți e Tată! Tu-I ești fiu!

Dumnezeul bucuriei
Ți-a dat Viața veșniciei!
Dumnezeul îndurării
E la postul privegherii!

El din ceruri te păzește
Și cu fapta te iubește...
Și atuncea când El tace
Tot veghează și tot face!

El e Tată iubitor
Și când rănile te dor...
Și atunci când le apasă
Nu-i spre moarte, ci spre viață!

El Se-apleacă peste tine
Și ce face, face bine...
Dar ce bine e atunci
Când în palma Lui te-arunci...

Ca un prunc în strai de crin
În al Tatălui alin,
Sub un cer brăzdat de stele
Cu lumina ce e-n ele...


Pleacă cerul peste mine
Ca să le ajung mai bine...
Ca la piept eu să le strâng
Și de dor să nu mai plâng...

Căci mi-e dor de tot ce-nseamnă,
De Cetatea ce mă cheamă...
Și de porțile deschise,
Mai frumoase ca în vise...

Pleacă cerul, scump Isus –
Dorul meu acolo-i dus...
Pleacă cerul, Doamne sfânt,
Pân’ la mine pe Pământ...

Amin.