De înainte de a fi pământul
În planul Meu tu te aflai,
Și zilele și marginile vieții
Eu ți le-am pus când nu erai.
Ți-am dat viață, sănătate,
Putere pentru a trăi,
Dar mult mai mult decât acestea
Și dorul către veșnicii.
De mic copil ți-am dat și bucurie
Ca să alunge norii cei mai grei,
Apoi te-am întărit în slăbiciune
Căci înspre tine aveam ochii Mei.
Cu dragoste Eu te chemam pe nume
Și așteptam ca să-Mi răspunzi,
Să primești haina cea curată
Ce te înalță tot mai sus.
De când pe lume ai pășit
Eu te-am luat în palmă
Și te-am purtat în fiecare zi,
Nicicând nu te voi părăsi!
Eu nu te las din mână,
Dar stai în palma Mea,
Căci și furtuni de-or trece
Aici salvare vei avea!
Eu nu te las din mână
Căci te-am plătit cu viața Mea,
Rămâi, rămâi în a Mea îndurare
Căci te voi ocroti pe cale!
“Ascultați-Mă, casa lui Iacov și toată rămășița casei lui Israel, voi, pe care v-am luat în spinare de la obârșia voastră, pe care v-am purtat pe umăr de la nașterea voastră: până la bătrânețea voastră Eu voi fi Același, până la căruntețele voastre vă voi sprijini. V-am purtat și tot vreau să vă mai port, să vă sprijin și să vă mântuiesc.”
Isaia 46:3-4