Omule, de ce-ai uitat mâinile să-ți folosești
Pentru a zidi frumosul, a sfinți și-a mângâia?
Dumnezeu, în îndurarea-I ți le-a dat ca pe-o comoară
Ce ascunde în căușu-i și mustește... dragostea!
Însă tu ce faci? Din zori până în apus târziu
Mâinile le folosești pentru gesturi fără rost:
Butonezi telecomanda, telefonu-l înfierbânți
Și parcă nu știi aevea timpului să-i dai un rost...
Treci nepăsător prin viață... mâna nu o mai întinzi
Să ridici pe cel căzut care plânge lângă tine
Degetele-ți sunt de gheață, nu mai au căldura -n ele
Care știe-a mângâia, care poate să aline...
Omule, n-ai vrea o clipă mâinile să le privești
Să încerci să înțelegi cât de prețioase sunt?
Te-ai gândit măcar o dată dacă nu le-ai mai avea
Cum ar fi viața ta pe acest bătrân pământ?
Și acum, te-ndemn învață mâinile să folosești
Să-ți faci calea mai frumoasă, să le-înveți a mângâia
Și să le ridici spre ceruri într-un gest de mulțumire
Că ești binecuvântată cu ele și-acum știi că e așa!

Vulcan-03-07-2024
Mary