Să nu uităm – El vine curând ca niciodată
Și-o omenire-ntreagă Îl va privi venind –
Se-ntoarce-n astă lume Lumina fără pată,
Tot ce a fost de veacuri ascuns descoperind!

Dar cine este vrednic să steie în picioare,
Când s-ar găsi greșeală și-n îngerii slăviți?
Și ochii să-I privească ce ochi să fie-n stare,
De-a strălucirii flăcări făr' de a fi orbiți?

Cetatea e gătită, cu drag împodobită...
Stau porțile deschise eroii a-i primi!
De-atât este nevoie – De-o singură clipită –
Din tot ce-a fost odată nimic nu va mai fi!

N-om adormi cu toții, dar toți vom fi schimbați
L-acela de pe urmă al trâmbiței răsunet... !
Și din țărâna rece cu dragoste chemați,
Cu o blândețe sfântă din glas duios de tunet...

Că morții înviază nicicum să nu ne mire –
La Dumnezeul nostru ce e cu neputință? –
Neputrezirea-mbracă pe cei din putrezire
Și moartea-i înghițită pe veci de biruință... !

Să nu uităm vreodată ce e esențial,
Căci este scris că toate acestea o să vie...
Să nu uităm vreodată, luați de-al vieții val,
De-această sufocantă și grea monotonie...

Această lume toată urmează al ei mers,
Ca un izvor de munte, ca lacrima ce curge...
Dar Dragostea Golgotei nu-ncape-n Univers –
Un Glob care se umple, se clatină, se frânge... !

S-a frânge Universul cu trosnet și ecom,
Asemeni cum odată pe lemn S-a frânt Iubirea... !
Și-a apărea o lume și-o boltă de cer nou,
În care să domnească pe veci neprihănirea... !

De o iubim acuma, și-atunci o vom iubi...
Și-o să ne-aline dorul din inima flămândă...
De lupta cu păcatul atunci ne-om odihni,
Pe marea cristalină – a cerului oglindă...


Să nu uităm nicicum... Căci asta nu se uită,
Când sufletul există și are un destin...
Trezește-te, creștine... Privește și ascultă –
Sunt semnele în lume și tot mai multe vin!

Smochinul omenirii e-n mugur și e-n floare
Și vara e aproape – Venirea Lui ISUS!
Aproape-i întâlnirea în sfânta sărbătoare!
Aproape-i biruința! Dar nu cădea răpus!

Amin.