Și dacă totul trece într-o zi,
Ce merită pe lume a-ți zidi... ?
Când trece a uitărilor furtună
Și smulge floarea de pe-a ta cunună...

Da-n Domnul e un Preț netrecător –
Un Premiu tare, neofilitor,
O Temelie care nu se surpă
Și-un Nume care-n veac nu se mai uită... !

De ce îți legi ființa de aici? –
Când vei pleca, nimic tu nu ridici!
Poți să rămâi cu-a ta comoară jos...
Dar ce folos, o frate... ? Ce folos... ?

Să ne legăm, dar, inima de cer –
De-acele dragi Comori care nu pier...
Purtați de dorul Patriei ne ducem –
Noi nu suntem de-aici – De-acolo suntem!

Și dacă totul trece într-o zi,
Noi să iubim ce-i vrednic a iubi... !
Purtați de dorul Patriei ne ducem –
Noi nu suntem de-aici – De-acolo suntem!

Amin.