Dumnezeu mi-a intins mana
si m-a saltat din iarba inrourata
care-mi imbalsama picioarele obosite,
mi-a mangaiat sufletul cu o raza de soare
si mi-a sters lacrima durerii
cu degetele timpului,
mi-a soptit o binecuvantare
si...
mi-a dat drumul.
In loc de salut
mi-a spus:"du-te si nu mai pacatui"
...si zambetul acela,
si inaltarea aceea,
nu le voi uita niciodata!
Am scris aceste randuri, in biserica, in momentul in care L-am simtit pe Domnul prezent acolo. Am inchis ochii pentru o clipa si am lasat ochii mintii sa vada si mana a inceput sa scrie. Cand m-am dezmeticit...versurile erau scrise.