Tu eşti Acel ce ai deschis izvorul
La primul om, de Tine modelat!
Tu eşti Acel ce ai pornit motorul
Pentru pământul care l-ai creat.
Eşti Dumnezeul ce-a pornit furtuna
Iar valurile pe pământ creşteau!
Căci omul a uitat a cui e mâna
Peste pământ, când ei îl neglijau!
Eşti Cel care a nimicit Sodoma,
Pe vremea lui Avraam , alesul Tău.
Păcatul nu putea a domina,
Atâta timp cât Tu eşti Dumnezeu.
Eşti Dumnezeul ce-a vărsat urgie
Peste Egipt, când nu Te-au ascultat!
Poporul Tău, de mult era-n robie
Iar Tu cu mîna-Ţi tare l-ai salvat.
Tu eşti Acel ce ai deschis o mare!
Un drum uscat, să treacă un popor
Cuvântul Tău zidi pereţi în zare,
Oprit-au apele în braţul lor.
Tu eşti Acel ce datu-le-ai o ţară
Şi binecuvântări, prin Harul Tău,
Căci au avut destul viaţa amară
Pe un pământ străin, cu al lor zeu.
Mai mult de-atât, Tu ai trimis jos Fiul
Pentru-a salva pe om de la pierzare,
Şi ai făcut aceasta, ca şi omul
Să poată-ajunge-n veşnica splendoare.
Iar noi, poporul Tău, Te recunoaştem,
Şi aşteptăm cu drag venirea TA...
Dorim cu Fiul Tău să ne-ntâlnim
Şi de pământu-acesta vom uita.
Amin gl