Floarea plânge după apă!

Floarea plânge după apă!
Dumnezeu o vede iar!
Cu Har Paşnic o adapă-n
Orice zi din calendar,

Alinându-i Dorul veşnic
Cu-un surâs seducător!
Omul, cu Lumină-n Sfeşnic,
Ceas de ceas e Rugător

Pentru un coltuc de pâine
Și un adăpost sfios!
Dumnezeu, şi azi şi mâine
E şi Florii de folos,

Dar şi Omului ce pare
Că se-ncrede-n Cei de Sus!
Viaţa-n Om, ca şi în Floare,
Se numeşte-acum, ISUS!