Când mă plimb tăcut prin zile și răsfoiesc clipe trecute,
Găsesc adâncuri cunoscute, cuvinte de demult știute.
Găsesc lumină, întuneric și multe vrute și ne-vrute...

Găsesc Iubirea într-un capăt și-aș vrea cu foc s-o 'mbrățișez
Dar ea este înconjurată de Jale, Milă și Răbdare
Și mă îndeamnă s-o urmez cu pașii care se jertfesc.

Găsesc Uitarea într-o parte și-aș vrea de braț să o cuprind
Însă-i atârnă Ascultarea, Credința, Pacea, Îndurarea,
Și brațele-i surprind Iertarea.

Găsesc Speranța aflată-n mijloc în brațe vreau să îi alerg
Dar mă trezesc oprit în loc de focul Dragostei, Credinței,
Curajului, Recunoștinței și Bucuriei la un loc.

Cea mai ascunsă-i Fericirea, zâmbesc, căci pot să o privesc
Dar ca să pot s-o iau cu mine cu toate cele mă însoțesc
Și Mulțumirii îi șoptesc...

Cea mai ascunsă-i Fericirea, zâmbesc, căci pot s-o 'mbrățișez
Dacă apuc de braț Iubirea, Uitarea, Mila, Îndurarea,
Credința, Pacea, Ascultarea...

Cea mai ascunsă-i Fericirea, zâmbesc, căci pot să o-ntâlnesc
Dar ca să pot s-o iau cu mine va trebui să înnoptez
Lângă o Cruce și o Jertfă asupra cărora veghez...

Zâmbesc...

Cea mai frumoasă-i Fericirea. Mi-a dat un loc de întâlnire,
Mai tainic decât ce-i știut, până acum de cunoscut...
Și am s-ajung, o știu prea bine, căci mă așteaptă...

Și pe tine... .