Fugi de glasul ce-ți șoptește în confort ca să rămâi,
Fugi de lumea ce-ți zâmbește când nu ești în voia Lui.

Fugi de voia ce se zbate puternic în pieptul tău
Ca să poți rămâne frate ancorat în planul Său.

Fugi de gândul ce-ți vorbește ceea ce ai vrea s-auzi
Pentru că El te sfințește de Cuvântul I-L asculți.

Fugi de glasul ce-ți amurte rana, făr' a vindeca...
Căci, altfel, adânc rămâne deschisă în fața ta.

Fugi de vorba ce te-ndeamnă să-ți urmezi, azi, inima
Și tăcut rămâi o vreme să-nțelegi lucrarea Sa...

Fugi de voia ce te-ațâță în lumina ta să mergi
Căci momentul e prielnic, însă clipa nu-i pe veci...

Fugi de umbra iluzorie că-i nimic în dosul său,
Ochii spală-ți în glorie adorând Cuvântul Său.

Fugi de gândul camuflat într-un scop bun și curat
Când râvnești la visul tău folosind Numele Său.

Fugi de-a ta mică lumină, curajos să te încrezi
În a Sa înțelepciune și minune ai să vezi...

Fugi de gândul ce te-ndeamnă în anonimat să stai,
Să n-ascunzi a Sa durere unui suflet fără grai...