Sub ultima secundă, cu gâtul sec și gol,
Păzit de lemnul crucii stă dezbrăcat de rol,
Tâlharul de din lături, ce-n greul lui vorbi
Să-nfrunte-al lumii urlet, batjocurii-i rosti:

- Tu nu te temi să glăsui, când ști în ce-am zăcut?
Și-acum pe drept răsplată primim la ce-am făcut.
Avem la fel osânda fărădelegii noastre. Dar El... ?

- De Dumnezeu n-ai teamă? Ia bagă bine seama
la fărdelegea noastră, ce-adună grea năpastă!
- El, vină n-are... N-a săvârșit vre-un rău
Să ia ca noi ocara acestui groaznic hău.

- Când va veni o, Doamne, a Ta împărăției,
Te rog adu-ți aminte de mine... Doamne Sfinte!
Te rog, adu-ți aminte de mine... Bun Părinte!...

Tu cel care îngâni aceste mici cuvinte,
Fii doar cu luare aminte și nu te du `nainte,
Cu traiul tău pătat, puțin cosmetizat,
În fapte camuflat, prin merite-ncercat.
Apleacă-ntunecat al tău cap necurat
Și cere harul Său peste păcatul tău.
Și nu te rușina sub ploaia de batjocuri
S-ațâț` cu lacrimi focul, Divinului Cuvânt
Ce-L ai prin Duhul Sfânt.
Și nu te rușina sub ploaia de batjocuri
S-alungi al Său Cuvânt, dormind la alte focuri.
Și nu te rușina...