Dă-mi aur pe buze ca să pot descrie,
Dă-mi aur pe deget, pe gânduri
și pe foaia de hârtie.
Dă-mi aur pe creștet și-n văzduh melodie,
Dă-mi aur pe deget și lasă-l să scrie
De-a Ta bunătate și... dreaptă credincioșie.
Dă-mi aur, în mâna ce-ascunde
Ale mele gânduri mărunte,
Căci vreau a sonda din ea,
Astăzi... bunătatea Ta.
Dă-mi aur căci e de neprețuit,
E deplină, măreață și mult de dorit,
A ta bunătate e greu de grăit,
Ce mult, Tu, Isuse, pe toți ne-ai iubit.
Dă-mi aur pe buze să pot să transmit,
A Ta bunătate în mod infinit,
Ești milă, empatic, Tu trăiești ce-am trăit,
De-aceea, Tu, Doamne, ni Te-ai dăruit.
Dă-mi aur pe buze și cuvinte străpunse
De-a Ta bunătate, fundament pentru toate,
Ești plin de-ndurare în dragostea-Ți mare,
Adăpost Te oferi pentru cel ce nu are.
Ești fără măsură în daruri ce ai
Să-mparți celor ce-Ți cer loc în rai,
Intenții mărețe și planuri mari ai
Căci Tu ești motivul vieții ce-o dai.
Dă-mi aur pe buze și-un pic peste ochi,
Să nu mă-ndoiesc, O, Tată, deloc!
Să pot ca să văd că Tu ești deplin,
Concepția mea mică, s-o schimbi pe deplin!