Mă plimb pe podul
pe care mi l-a construit cerul,
plin de lumină, cu stâlpi din soare,
gânduri deslușite în rugăciuni,
inspitrate de cer, locul unde nu se moare.
Parfum de flori se răsfață
pe inimă-mi cîntă viori,
cununi de flori se întrec să arunce
rugi ce-mi pornesc
din al sufletului izvor.
mese întinse cu fructe,
chimvale lucind în solfegii,
mi-e vară, mi-e soare și-mi plouă
lacrimi cuminți, multe, multe.
Pe pod sunt puțini
care-au ales promenada
însorită, înmiresmată de rugi-curcubeie
fără nori,
Cuvântul ne cheamă și azi
la întâlnirea sufletului
cu Dumnezeu pe podul flori