Cu Dumnezeu...

Mă plimb pe podul
pe care mi l-a construit cerul,
plin de lumină, cu stâlpi din soare,
gânduri deslușite în rugăciuni,
inspirate de cer, locul unde nu se moare.
Parfum de flori se răsfață
pe inimă-mi cântă viori,
cununi de flori se întrec să arunce
rugi ce-mi pornesc
din al sufletului izvor;
mese întinse cu fructe,
chimvale lucind în solfegii...
Mi-e vară, mi-e soare și-mi plouă
lacrimi cuminți, multe, multe.
Pe pod sunt puțini
care-au ales promenada
însorită, înmiresmată de rugi-curcubeie
fără nori.
Cuvântul ne cheamă și azi
la întâlnirea sufletului
cu Dumnezeu pe podul-flori.