O, de-aș cunoaște Doamne, a Ta inimă mare,
A Ta inimă frântă ce vrea să dea salvare.
O, de-aș cunoaște Doamne, a Ta iubire mare,
Ce nu e măsurată, ce nu are hotare.

M-aș prăbuși Isuse în lacrimi și-n strigare,
M-aș mistui pe rugul rugii ce nu moare.
Nu aș lăsa să treacă o zi pe-ascest pământ
Fără să-Ți amintesc Cuvântul Tău cel sfânt.

Te-aș implora, Isuse, să le oferi favoare,
Te-aș implora, Isuse, să arăți îndurare,
Aș deveni Cuvântul mărturisirii Tale
Pentru orice suflet ce n-a găsit iertare.

Aș deveni un murmur al șoaptelor amare,
A inimii de mamă ce-așteaptă cu răbdare
Înfierea sfântă a iertării Tale,
Peste fiul său, cerând răscumpărare!

Dar îți aud Isuse plânsul Tău din drum,
Și înțeleg, că acum e timpul cel mai bun,
Să mă prostern în fața Cuvântului Măreț,
Și să-Ți aduc pe-aceia ce-i am eu mai de preț!