Privesc copilăria ce s-a dus;
Erau poveşti cu zîne şi balauri...
Din toate mi-ai rămas doar Tu, Iisus,
Cu spinii Tăi, cei preschimbaţi în lauri
Aveam atîtea temeri de copil,
Cînd Feţii-cei-Frumoşi luptau cu zmeii;
Dar tu erai, Iisuse, mai umil,
Pe tine te loveau răcnind ateii.
Blestemul urii ce mă-nconjura
Eu îl vedeam în poze şi desene,
Iar lumea Te lovea şi te-nconjura
Făcînd înjurăturile poeme.
N-am înţeles atunci că Tu erai
Şi Făt-Frumos şi Zînă şi Lumină,
Dar am trăit copilăria-n Rai
Şi lîngă Tine îmi era senină.