Cui îi place-a strânge
Orice vorbă rea
Nu îi place binele.
Își strânge nuiele
Pentru pielea sa.
Asta-i va fi plata.
Gura care e stricată,
Iscodește numai rele,
Adunându-și la păcate
Care toate duc la moarte
Și se bagă în belele
Până se îngroapă-n ele.
Niciodată nu ți-s prieteni,
Niciodată nu-ți vor bine
Cei ce vor să se impună,
Cei ce vin numai să-ți spună
Ce zic alții rău de tine.
Ei nu vin ca răni s-aline.
Adesea, cei de lângă mine
Vor zice rău de cinstea ta.
Și-adesea cei de lângă tine
Nu mă văd pe mine bine
Și-or zice rău de cinstea mea,
C-așa este lume-aceasta, rea.
Să nu le dai crezare-acelor
Ce ție pe-altul îl bârfesc,
Că și la altul despre tine
Ei nu vor vorbi de bine.
Și-aceleași bârfe răspândesc
Peste tot pe unde pășesc.
A-l defăima pe oarecine
Este-un lucru foarte rău,
E fărădelege și rușine,
Ce de la diavolul vine.
Dar a-L huli pe Dumnezeu
E ceva-ngrozitor de greu.
Nu vorbi de rău pe nimeni
Până când n-ai cercetat.
Ca să nu provoci năpasta,
Că mulți au suferit din asta
Pagube de ne-ndreptat,
C-au vorbit, dar n-au vegheat.
N-asculta chiar tot ce spune
Altul despre tine, rău,
Ci gândește-te c-aceasta
Și la tine-ar exista.
Este și păcatul tău.
Deci fii cinstit cu Dumnezeu!
Și tu spui, ades' de alții,
Multe care nu-s așa.
Și-ai mai întristat și frații.
Când ești tu bârfit de alții,
Ispășești bârfirea ta.
Rabdă-atunci, nu te-ntrista!
Amin.
(Sâmbătă, 30 ianuarie 2021)