De-aş pune piciorul pe Marte,
Pe Lună de-ar fi să păşesc,
Aceeaşi teribilă moarte
Şi-ar cere tributul, firesc.

Mi-e teamă, cumplita genune
Mă cheamă,mă caută-n vis.
Nu cred, nu există minune,
Am soarta fatală: abis.

Destul cu iluzii deşarte.
Un gol mă cuprinde încet;
Mi-e teamă, mi-e teamă de moarte.
Cum pot să mă mistui discret?

Strig. Urlet e strigătul fricii.
Alerg disperat, fără ţel,
Mă-mpiedic de toţi străbunicii
Dar unde e? Unde e El?

Îl văd doar o clipă, departe,
Atît de măreţ şi distant.
Vreau viaţă! Vreau viaţă, nu moarte!
E ultimul ţipăt. Neant.