TE CHEAMA LA SFINTELE ALTARE


Din raza de lumină, făcliile vii suliţi,
Despică holda toată-n pulbere de rază,
Cu snopii grei de aur şi bobi înmulţiţi.
Din prinosul har, Isus binecuvintează.

În neguri şi uitare s-au stins multe dureri.
Cei storşi de lacrimi, gârboviţi de poveri,
Au dus la cruce din veacuri multe păcate,
Roşi de blestemul din vremuri depărtate.

Cu mulţumirea unei nădejdi împlinite,
Se strâng sufletele de păcate dezgolite.
Genunchii se-îndoaie spre închinare,
Sub razele ce se-aprind dogoritoare.

Măreaţa taină în ceasul pornit în glie,
Vorbeşte, despre-înălţimi ce au să vie,
Despre Cel frumos şi frate bun cu Glia,
Lumină întrupată în suflet de copil, Mesia.

Cuvântul Sfânt în strigăt de chemare,
Te cheamă astăzi la Sfintele altare.
Să arzi toată tămâia rugăciunilor tale,
Pentru suflete amarnic trudite-n vale.

Şi strigătul însufleţit tot creşte şi creşte,
Peste largi ţinuturi purtând Cuvântul.
Suflul primăverii străjerii-i trezeşte,
Să deştepte din somnul lui, pământul.

În ziua Cea Mare, acea zi a-învierii,
S-or ridica sufletele de lucrare trudite,
Luate cu braţul puternic al răsplătirii,
Cu rod bogat-n ţărâna gliei dezrobite.

Când sufletul nou, primeşte întrupare
Şi veşmântul nou, în zi de sărbătoare.
Cu strălucirea diafană a unicului Soare,
Mesia va lua Mireasa din mulţimi de popoare.

Amin!