Departe esti de mine,
Departe ai plecat,
Doar amintiri cu tine
Atat ai mai lasat...
In vis tu imi apari mereu
Si de aceea imi este greu
Atunci cand soarele rasare,
Iar visul meu dispare.
Ziua la tine adesea ma gandesc
Si mi-e frica sa mai traiesc
Doar cu aminiri si vise
Intre atatea usi inchise.
Stiu ca nu mai poti veni ..
Si de aceea zi de zi
Voi pastra in amintire
Chipul tau ...blanda-ti privire...
Am scris aceasta poezie pentru bunicul meu care din pacate nu mai este printre noi de 6 luni...si de aceea am scris aceste versuri pentru dragostea si respectul pe care i l-am purtat si pe care il voi purta toata viata mea!
Ancuţa,
şi eu am avut un bunic care mi-a fost exemplu perfect de ucenic al lui Hristos. De câţiva ani este cu Domnul, acolo sus, şi deşi îmi este foarte dor de el, de sfaturile pe care le primeam, ştiu că ne vom întâlni odată sus.
:) Încrede-te în promisiunea Domnului şi îl vei revedea, dacă a fost copilul Lui.
Binecuvântări!