Agățată în ogradă,
Aveam o floare curgătoare.
Toată bolnavă și neagră,
Și-am zis: dau cu ea grămadă,
Ca s-o curăț... n-am răbdare.

Dar apoi... cu un oftat,
Am pus floarea jos pe masă,
Migălind m-am apucat
Să tai tot ce e uscat
Și s-o fac iarăși frumoasă.

Curățind-o eu ușor...
Mi-a venit un gând în minte,
Și m-a trecut un fior
Ca un gând nemuritor,
De cerești învățăminte.

Că și Domnul cu răbdare,
Nu m-a aruncat deoparte
Ci mi-a dat har și spălare
Și putere și-ndreptare
Să nu mai fiu dat la moarte.

Ia-mă Doamne și pe mine
Și mă curăță de rău,
Fă-mă cum ști Tu mai bine,
Căci cu dor eu vin la Tine
Ca să fiu copilul Tău.