O, de nu-L mai iubești pe Domnul
ce mai iubești tu oare az'
ce oare când privești acuma
mai luminează-al tău obraz?

O, de nu mai ești plin de râvnă
azi, pentru Domnul, cum erai
tu pentru cine-alergi în viață
și gândul cui îți dai?

Tu astăzi nu mai mergi cu frații
dar unde duce calea ta?
- Ce slavă te așteaptă în ceruri
și cum te-ai lepădat de ea!

Zadarnic ai răbdat tu oare
atâta pentru Dumnezeu,
- ce lucru-a fost atât de mare
de l-ai plătit atât de greu?

Pe ce-ai vândut a ta avere
și-ai dat tu locul tău slăvit,
cu ce rămâi când moștenirea
cerească ți-ai nesocotit?

De ce-ai dat altuia cununa
păstrată pentru tine sus,
cum vei putea-ntâlni odată
privirea Domnului Isus?

Cutremură-te-adânc și-ntoarce
mai poți și-acum a te salva,
dar mare,
cât a fost căderea,
să fie pocăința ta!...