Poate adesea tu,
Ai fost nemulțumit
De marea Sa iubire
Ce El ți-a dăruit. .

Și ai privit la alții
Ce au mai mult ca tine
Uitând de Dumnezeu,
Ce ți-a făcut mult bine.

În alergarea ta,
Pe acest pământ străin,
Le-ai socotit pe toate
Că ele îți aparțin.

Și ai uitat de Isus
Că numai El ți a fost
Singura ta nădejde
Și ți-a dat adăpost

Nu-ți amintești tu oare?
Ce mult a suferit
Ca într-o zi tu, frate
Să vezi cât te-a iubit!

Nu vezi tu bunătatea?
Ce-o varsă peste tine
Că în fiecare zi
Este mereu cu tine!

Și ai putea tu spune
Că în a ta încercare
Nu ți-a dat mângâiere
Și multă alinare?

Privește tu în urmă!
De unde El te-a scos
Căci rătăceai în lume
Trăiai fără de rost.

Ți-a dat un nume nou,
Și te-a spălat cu sânge,
Ca tu să-L recunoști
Și fără a te plânge.

Și poate ți se pare
Că încă zăbovește,
Și un răspuns El ție,
Nu îți mai pregătește

Așteaptă în credință,
Privește la Isus,
și toate pentru tine
Vor căpăta răspuns.