Cum să trăieşti făr’ să iubeşti? Cum să trăieşti?
Cum să trăieşti cu inima-ncleştată în cuburi mii de gheaţă,
Când te numeşti lumină și-n jurul tău e ceaţă! ?
Cum să trăieşti făr’ să iubeşti?
De fapt ce înţelegi prin: Să iubeşti! ?
Înseamnă oare să iubeşti, să te jertfeşti?
Înseamnă oare să slujeşti? Înseamnă oare sacrificiu?
Înseamă și să dăruiești? Sau e un artificiu?
Şi dacă-nseamnă cele spuse, de ce mai stai să te gândeşti,
Să răsuceşti, să povesteşti, să lenevești?
Sau poate te gândeşti: Tot timpul să iubeşti? !
Când, cum, unde, pe cine? Că vrei să şi trăieşti!
Rămâne să gândeşti! Dar vreau să îţi citesc
O parte dintr-un text: Matei 16:24, , Dacă voieşte cineva să vină după Mine
să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.”
Iubirea a grăit ce tocmai am rostit
Şi speră să-l trăieşti făr’ să-l mai răsucești,
Sau să-l mai cântăreşti, sau să-l mai tălmăcești,
Doar gândul să-ți smerești și să te pocăiești.
Căci nu vei reuşi chiar dacă-ţi vei dori
Să poţi să-L răsplăteşti, prin fapte cât trăieşti,
Căci El nu s-a ’ntrebat: Când, cum, unde, pe cine?
Căci n-a avut rezerve aşa ca min' şi tine!