Un zâmbet larg te-a așteptat
În fiecare iarnă,
Un chip plăpând zâmbind de drag
Că a pășit în viața.

O iesle, singurul Lui loc
În staul printre vite,
Așa s-a coborât Acel
Ce viața ți-o promite.

Trecând în partea ta de rai
Printre lumini și daruri
În cămăruța unde stai,
Ți-ai amintit de Isus?

Acela care a lăsat
Palatul Său de slavă
Cu umilință s-a plecat
Și s-a născut în paie.

Acela care a îndurat
Batjocori, umilința
Acela care te-a iubit
Iubind prin suferință.

O cruce, singura salvare,
Pentru ca tu si eu la rândul meu
Să pot primi în dar iertare,
Să pot să fiu și eu un Fiu de Dumnezeu.

Mi-a luat mult să recunosc în mine
Ce dependență sunt de Dumnezeu
Și să renunț la tot ce-i vechi în mine
Pentru ca tot ce am e HARUL SAU.

Un dar s-a coborât în paie,
Un Fiu promis ca să salveze lumea
Și noi cu-atâta ușurință
L-am aruncat în iesle.

Căldura boilor i-a fost destul
Și brațele Mariei l-au primit
Dar gata ești și tu de-întâmpinarea
Pruncului Isus?

Oh, dar nu cu masa de bucate,
Și nu cadouri scumpe vreau,
Te vreau pe tine într-un totul
Și vreau sa inima să-mi dai.

Da locuiesc deplin în tine
Să am și Eu un loc al Meu,
Să pot să te învăț pe tine,
Ucenicie, dragul meu.

De-aceea-am coborât în iesle
Smerenia sa-o poți învăța
Ca nu valoarea cântărește
Mai mult decât inima ta.

Și am de an tot așteptat-am
Cadoul ăsta să-l primesc,
O inimă și mi-e destul
Acolo ca să locuiesc.