Casa Mea e o pustie... Îmi veți face bucurie? ...
" Nu 'i vremea, cine ştie? !" șoptesc cei fără făclie...

Casa Mea e o pustie... nu e nimeni să nu ştie...
Dărâmată, împrăştiată, de urgie apăsată...

Casa Mea e o pustie... voi zidiți cămări şi-o vie
Pe când ea e o pustie... băgați seama... datorie...

Beți şi nu vă-nviorați, mâncați, nu vă săturați,
Casele nu vă uitați, pentru ele vă luptați...

Vă e inima în glie, câştigați câte-o simbrie
Într-o pungă de hârtie ce e spartă... că-i curvie...

Idolii vi i-ai ales, belşugul e interes,
Semănați fără recoltă, apa nu curge din boltă...

Pune-ți mâna pe mistrie, închinați-vă doar Mie
Să prefac pustia-n vie, să îmi fiți de mărturie.

Sunt cu voi, să nu vă temeți! Slavă mare va să vie
De îmi faceți bucurie, punând mâna pe mistrie.

Vă voi lua, vă voi purta, ca pecete îmi veți sta,
C-ați jertfit viața voastră, urmând porunca cerească.

Vă voi lua, vă voi purta, ca pecete îmi veți sta,
Inimile v-ați sfințit, lucrarea Mi-ați isprăvit.

Vă voi lua, vă voi purta, ca pecete îmi veți sta,
Împlinind Cuvântul Meu, sunteți fii de Dumnezeu.

Casa Mea e o pustie... Îmi vei face bucurie?
Casa Mea e o pustie... Aveți mare datorie...