Ca să-ți iubești vrășmașul, să-i ți în mână rana,
Când roua ta de sânge-ți prelinge suferința,
Este o Cale nouă, mai veche ca pământul,
Care și-a dat veșmântul să lege-n unitate,
Fapta, cugetul, gândul.

Ca să-ți iubești vrășmașul să-i ți în mână rana,
E un sfârșit la lume și-un început în Cana...
Ca să-ți iubești vrășmașul când îți miroase a sânge
Știind de unde-ți curge, E Calea ce îți duce
Dreptatea ta la Cruce.

Ca să-ți iubești vrășmașul prin picurul de sânge,
Îți va sfârși războiul când inima-ți se frânge.
Îți va aduce plata martirilor ce-odată,
Au ales să calce pe Calea nouă, dată.
Trăind prin a lor faptă.

Când îți iubești vrășmașul ți-ai înțeles chemarea,
Ai gustat schimbarea, ai înțeles strigarea
Celui Drept și Sfânt, căci ești în legământ,
Ai răspândit salvarea, ai ascultat chemarea,
Predându-I răzbunarea.