Cununa vieții cea neveștejită
E-a frunții ce aici purtat-a spinii...
Și-obrazul cu lumină strălucită
E cel ce-aici scuipatu-l-au străinii...

Sărutul preacurat al alinării
E-al ochilor ce-au îndurat suspinul...
Și sfânta bucurie a cântarii
E-a buzelor ce au gustat pelinul...

Odihna cea nespus de așteptată
E-a mâinilor lucrate și trudite...
Și calea cea în aur îmbrăcată
Picioarelor umblate și zdrobite...

Eterna și nespusa prețuire
E-a celor fără preț în astă lume,
A celor ce-s născuți dintru Iubire...
Acolo se cunoaște al lor nume.

Acolo, nu aici... De ce te tângui?
Acolo este partea ta cea bună...
Te-i bucura deplin... Și-n câte rânduri...
Cum nu e om vreodată să mai spună...

Amin.