Câți îngeri stau în jurul tău ca scut
Când oștile dușmane te-mpresoară?
Nu tremura fricos, nu te-nfioară!
Tu ochii ți-ai deschis? Tu ai văzut?

Câți îngeri aripile și-au întins
Și brațele cu sabia ’nainte?
Ei au luptat atâtea lupte sfinte...
Ei au luptat și n-ai căzut învins!

S-au răsculat a iadului oștiri
Și din văzduh ți-au tăbărât la minte...
Dar tu ai mers și-atuncea înainte –
Nu-i slava ta, ci-a tainicei iubiri!

Răcneau spre tine gurile de leu,
Să nu auzi ce glăsuiește-un Tată...
Și când gemeai cu fața-nlăcrimată,
Atunci ți-a-ntins o mână Dumnezeu!

Strigau că nu nu poți... Și El: EU POT!
Strigau că ești greșit... El: VREDNICIE!
Căci rana Lui Hristos e-o rană vie
Și Sângele Iertării iartă tot... !

Când nu te-au înțeles, El a-nțeles...
Când nu te simți iubit, El te iubește!
El cerul l-a deschis și te primește,
Căci El ca pe-o comoară te-a ales!

Hai, spune tu... Ce bun îți este El...
Că-n lume nu te uită niciodată...
Și-n carul Lui de biruinți te poartă,
Pe aripa Iubirii către cer...

Câți îngeri stau în jurul tău ca scut...
Și peste tine-i Mâna cea străpunsă! –
Ce dragoste deplină și nespusă...
Deschide-ți astăzi ochii... Ai văzut?

Amin.