De te mai zbați averi s-aduni
Comori râvnite de nebuni
Să știi: ce lași pe-al morții drum
Deșertăciune sunt și fum.

Cu ce cuvinte-ai strâns de ieri
Te duci spre veșnice tăceri
Cu ce talanți ai câștigat
Te-ntorci la Cel ce ți i-a dat.

De-ai învățat ceva trăind
La crinii câmpului privind
Sau corbii care n-au grânar
Vei ști să n-alergi în zadar.

De-ai învățat s-asculți ceva
Cu ochii și cu inima
Atunci vei ști ce plâns amar
E cel târziu și în zadar.

Doar când înveți să nu-ți aduni
Comori râvnite de nebuni
Abia de-atunci vei ști mereu
Să-ți strângi comori spre Dumnezeu.