Pe drumul, care ducea înspre gară!
În-tro comună, Tinca se numea!
Grăbeam, Duminica s-ajung la şcoală
De mic copil, iubeam Biserica.

Pe străzile înguste şi pustii,
Se aşternu-se liniştea deplină!
În zi de sărbătoare, oameni, mii,...
Aveau o zi a lor pentru odihnă.

Dar eu, cu alţi copii, la fel ca mine,
Mergeam la locul sfânt de închinare,
Acolo-am învăţat că e mai bine
Să îţi petreci ziua de sărbătoare.

Am învăţat acol’ abecedarul vieţii!
Având eu harul binecuvântat,
Să am profesor, Soarele dreptăţii.
Şi de atunci, cu drag eu L-am urmat.

Acolo-am învăţat ce e iubirea
De la Acel ce a iubit mai mult,
Acolo-am învăţat ce e jertfirea!
Când pentru noi Cristos a suferit.

Acolo-am învăţat ce e Cuvântul,
Şi primul care eu l-am învăţat!
A fost, Isus, El e Mântuitorul,
Aşa abecedarul s-a lansat!

Şi zi de zi urcam spre veşnicie
Mergând la locul sfânt de închinare,
Încă din frageda copilărie,
Eu am căutat o lume viitoare.

Dar au fost şi momente de-ncercare,
Căci Dumnezeu aşa ne pregăteşte,
El vrea statornicie pe cărare,
El vrea iubire care se jertfeşte.

S-a dus copilăria ca o şoaptă
Iar noi ne-apropiem de-un infinit
Dar cineva în ceruri ne aşteaptă!
E Dumnezeu, Acel Desăvârşit.

09.05.2008gl