Pecețile Apocalipsei!

Iată că apre Mielul
Vrednicul biruitor
Cu șapte peceți în mană
Ca un foc mistuitor

Când pecetea cea din-tâi
De Domnul e fărâmată
Fără de întarziere
Anticristul se arată

Cu cei patru cai calare
Lumea vrea s-o cucerească
Groază, boală și război
Peste tot să răspândească

Calul alb și călarețul
Cu cunună-mpăratească
Au pornit în graba mare
Lumea să o biruiască

Cel de-al doilea cal ca focul
Se coboară cu avănt
Că să ducă libertatea
Si pacea de pe pământ

I s-au dat să mânuiască
Săbiile să le-nmulțească
Se- njungie unii pe alții
Dar să nu se pocăiască

Mai apoi un cal ca noaptea
Pornește că să răpună
Cu-n cântar ce-aduce foame
Omenirea să supună

Ultimul din cai s-arată
Galben, cu moartea pe el
Că să piarda-a patra parte
Care n-au crezut defel

Si-apoi rupe și a doua
Pecete, slăvitul Miel
Pe pământ război și jale
Ură, foamete, măcel

Și mai grea pecetea-a treia
Și a patra se adună
Într-o foamete urătă
Presarată cu a ei ciumă

Cei ce viața și-au pierdut
Și sub Tron cu Domnul șede
Strigă: - Doamne răzbunare!
Sub cea de-a cincea pecete

Semne-n cer, și peste tot
Se-ntâmplă ce-a fost vestit
Însa lumea stă în hulă
Și tot nu s-au pocăit

A șasea pecete ruptă
Duce lumea-n disperare
-Cădeți muniți voi peste noi
Că nu mai avem scăpare

A șaptea dintre peceți;
Vin îngerii anunțând,
Că va fi mare urgia
Ce va venii pe pământ.