Mă iartă Doamne că-ntr-o zi când norii
Întunecat-au cerul vieții mele
Eu am cârtit și mi-a slăbit credința
Și am uitat că după nori sunt stele
Și am uitat că dragostea-Ți de Tată
E mai presus de nori și de furtună
Și-n marea-Ți milă vei aduce pace
Și-o nouă zi din toate cea mai bună!

Mă iartă Doamne că mai cad pe cale
Când spinii prea năprasnic mă rănesc...
Că uneori, îngenuncheat de viaţă
Mi-e greu să iert și sincer să iubesc...
Mă iartă că, în inima ce-odată
Ardea de focul dragostei dintâi
Acum e rece și-i atât de noapte
Și teama mi-am făcut-o căpătâi...

Mă iartă Tată pentru ruga stinsă
Și pentru cântul ce-a rămas tăcut
Mă iartă pentru Slova necitită
Și pentru bucuria ce-am pierdut
Dar azi mă-ntorc. . Cât nu e prea târziu
Mă-ntorc acum ca fiu rătăcitor!
Primește-mă... sunt slab și obosit
Și mi-a fost dor de Tine... așa de dor!

Vulcan-18-07-2024
Mary