Adevărul este virtutea
Cea mai sfântă-n totdeauna.
Iar păcatul care-i fruntea
Relelor ce-ntină mintea
Și ne-ngreunează-ntruna
Cu povară e minciuna.
Chiar și adevărul fie-ți teamă
Cât ar fi de sfânt nu-l spune!
De-ar putea ajunge blamă,
De-ar putea ajunge armă
Minților firești, nebune
Ce-aduc chin și greu în lume.
Spune adevăr când prinde,
Spune pururi ce-i plăcut
Și vei fi primit oriunde.
Adevărul va pătrunde
Într-un duh neprefăcut,
Ridicând pe cel căzut.
Ce nu place, nu prea spune,
Chiar de-ar fi adevărat.
Dar nici ce-i plăcut nu spune,
Dacă-i adunat din lume,
Dacă nu-i deplin curat
Sau înclină spre păcat.
Luptă-te până la moarte
Pentru adevăr întruna!
Vine-o zi când aici toate
Le vei lăsa, scumpe frate.
Ține-te tare de arvuna
Și vei moșteni cununa.
Amin.
(Sâmbătă, 4 aprilie 2020)