BINECUVÎNTAREA




Sunt binecuvîntarea Ta Isuse,
Cu care Tu m-ai binecuvîntat.
Sunt două flori frumoase din gradina
Ce-o ai,acolo sus la Tine-n rai


Iar aztăzi Ţi-aduc-nainte
Ca măna peste ei să pui
Să laşi să curgă dragostea Ta toată
În trupurile celor doi copii.

Şi înapoi la Tine să se-ntoarcă
Întreaga dragoste ce Tu le-o dai,
Prin fapte bune,şi purtări alese
Spre Lauda şi Slava Ta.

Sub harul binecuvîntării Tale
Aş vrea o, Tată bun, să-i ştiu,
Şi cînd vor creşte tot la fel să fie
Sub binecuvîntarea Ta dintîi.

Îi ţine-n braţe, Doamne, şi îndrumă
Atunci cînd singuri sunt pe drum
Fii Tu şi mamă,fii şi tată,
Şi călăuză în furtuni.

Nimic să nu-i mai dezlipească
De casa Ta şi de Cuvînt,
În inimă să încolţească
Sămînţa ce o semeni chiar acum.

Şi rodul ei spre veşnicie
Să-i poarte tot mereu mai sus
Să fie-o mărturie vie,
Pentru cei ce pribegesc pe-acest pămînt.




Amin