Mă numesc creștin,
Dar mă supăr din nimic
Mă numesc creștin,
Dar bârfa mi-e amic

Mă numesc creștin,
Dar când mi se cere, parcă tot n-aș da
Mă numesc creștin,
Dar n-am să întorc obrazul, nici de ai vrea

Mă numesc creștin,
Dar cum, sa-mi iubesc chiar și dușmanul?
Mă numesc creștin,
Dar cel mai bun prieten îmi e banul

Mă numesc creștin,
Dar judec și cârtesc
Mă numesc creștin,
Dar caut tot ce-i lumesc

Mă numesc creștin,
Dar îl pun pe Dumnezeu la îndoială
Mă numesc creștin,
Dar totuși de viitor mi-e teamă,

Mă numesc creștin
Că așa am fost îndoctrinat,
Mă numesc creștin,
Dar nu-l cunosc pe El cu adevărat;

E unul printre voi, ce e ca min’?
Să stea in fața tronului de har
Spunând ca e creștin,
Dar făr’ să știe că-i de fapt tâlhar?

În astă lume-s două drumuri
Preaiubitul meu, ai dreptul să alegi,
Dar ai grijă, sunt cele de pe urmă vremuri
Și pe ambele drumuri, nu poți să alergi

Nu creștin, cu haina lumii împodobit;
Cel ce e dispecer cunoaște a ta umbrare
Nu fi creștin cu vorba, dar în suflet părăsit
Ia seama, la acest moment de cercetare

Fiule, nu mai trăi în al tău viciu…
Și îmbracă-te în alb veșmânt
Căci pentru tine, un mare preț de sacrificiu
A fost plătit cu sânge sfânt

Alege înțelept și poartă-ți crucea
Alege viața, caci cuvântu’ a insuflat
Purtând prin Duhul Sfânt și pacea
Cel ce alege viața, va trăi încununat.