Va fi odată-o pace pe veci netulburată,
va crește-odată grâul ca cedrii din Liban,
va fi odată-o turmă din lumea asta toată
și mieii n-o să aibă de-atunci nici un dușman.

Iubirea o să aibă o Patrie Slăvită
în care Adevărul, doar el, va fi-mpărat,
în care bucuria va fi desăvârșită
și Domnul singur Soare de-a pururi adorat.

Acum mă rog cu frații plângând cu frunți plecate
aici stropesc cu lacrimi atâtea căi de dor;
- Acolo însă toate pe veci vor fi uitate
ne vom scălda iubirea în veșnicul Izvor.

O, Viitor de aur, cuprinde-mă în tine
cu inima și ochii desprinși de tot ce-i jos
să-mi ai pe totdeauna tot sufletul din mine
aprins ca o mireasmă în calea lui Hristos.