Sărac și supărat mă-ntorc acum acasă
Și bat la ușa ta părinte mult iubit
Aș vrea să mă primești în casa ta frumoasă
Căci viața de desfrâu destul m-a obosit.

Mă-ntorc smerit, scârbit de pribegie,
Sătul de viața mea trăită în minciună
Și dezgustat de a păcatului robie
Mă-ntorc acum la tine, durerea mi-o alină.

Nu mai am pic de forță și nici curaj nu am
Strig către tine cu vocea aproape stinsă
Am cheltuit ce aveam și nu am nici un ban,
Nici un bănuț măcar, trăiesc în mare lipsă.

Talanții ce mi-ai dat, pe toți i-am cheltuit
Ți-am risipit averea în țara îndepărtată
Nu mi-a păsat de tine, o clipă n-am gândit
La grija ce-mi purtai și dragostea de tată.

Eu nu mai vreau acum ca să mai hoinăresc.
Până aici! M-am săturat prin lume!
Să mă întorc acasă, vreau să mă pocăiesc,
Păcatul și durerea să pot a ți le spune.

Îmi recunosc păcatul și starea păcătoasă
Îmi pare atât de rău de viața ce-am avut
Mă pocăiesc tătucă, primește-mă acasă
Vreau viața înapoi și timpul ce-am pierdut.

Am suferit destul căci nu te-am ascultat,
La porci am îngrijit în cocina murdară
Și înțeleg tăicuță căci te-am dezonorat
Prin firea păcătoasă și viața mea vulgară.

Acum mă-ntorc acasă aș vrea să mă primești
Să fiu ca la început copilul preferat
La fel să mă alinți, să-mi spui că mă iubești
În brațe să mă iei, să-mi spui că m-ai iertat.

Cu obrajii plini de lacrimi de bucurie sfântă
Cu ochii strălucind ca sorele-n amieze
M-a sărutat tăicuțu cu dragoste de tată
Când a venit încet ca să mă îmbrățișeze.

El robii și-a trimis să aducă o nouă haină
Cu ea să mă îmbrace, ca-n zi de sărbătoare,
Inelul său de aur pe deget să îmi pună...
Și-ncălțămintea nouă mi-o puse la picioare.

Tătuca mă privea și nu-i venea să creadă
Că tot ce se întâmplă este adevărat
Trimise slujitorul să meargă la cireadă
Să taie în mare grabă vițelul îngrășat.

Era o sărbătoare cum n-a mai fost demult
Cu toți se bucurau că m-am intors acasă
Dar frate-miu uimit de-al dragostei tumult
Îl întrebă pe-un rob ce se întâmplă în casă.

-Cum tată ai putut să îl primești acasă
Pe derbedeul care averea ți-a mâncat?
Vițelul i-ai tăiat, l-ai așezat la masă,
Iar pentru mine tată, un ied tu nu mi-ai dat!

-O fiule iubit, averea e a ta, o ști atât de bine
Hai să ne bucurăm căci fiul rătăcit
A fost pierdut în lume, dar tu ai stat cu mine,
Eu am crezut că-i mort dar el a fost găsit.
~
Ce dragoste măreață, e într-un muritor!
Ce grijă părintească cuprinsă-n trup de lut!
Dar ce Iubire Sfântă la Cel ce-i Creator
Și Dragoste Divină la Cel ce ne-a făcut!

Cum oare să refuzi, a Sa Iubire Sfântă,
Să nu-ți dorești dragostea Sa mare?
Cum oare să nu vrei să te îmbraci de nuntă
Să nu vrei ca să mergi la marea sărbătoare!

În loc de nemurire să alegi voit blestemul,
Să nu vrei să te întorci la Bunul Dumnezeu!
În loc de Paradis, tu să alegi Infernul
Să nu voiești nicicum să fii cu Fiul Său?

Alege-L azi pe Domnul, alege a Sa iubire
Întoarce-te Acasă cât încă mai e har
E Tatăl ce te-așteaptă să mergi în nemurire
Și viața fără moarte să ți-o ofere-n dar.

Amin!
17.08. 2023